de ce anume nu poate scapa nimeni????!?

Frati romani, am ajuns la o concluzie uimitoare....momentan e o observatie personala dar sunt convins ca e valabila pentru multi dintre voi....
Trec anii pe langa noi si avem impresiam ca se schimba si anturaje, societate,gashk , stim sigur ca familia e aceeasi....daaaaaaar...teapa fratilor.
Schimbi locul de munca dar tii legatura mai des cu fostii colegi, iesi cu ei la o bere....mai vezi ce mai fac ei...aia noi sunt mereu naspa, nu iti plac...nu te baga inseama...mai buni aia vechi nu??? ii cunosti, aveti ceva in comun...
Apoi colegii de liceu...gandesti ca termini clasa 12-a si apoi Capitala e a ta, colegi de faculta, cluburi, fete in camin...marfa nu???....teapa din nou...te regasesti prin luna 3 anu 1 de facultate in orasul natal la o bere cu gashk din liceu...din nou aveti subiecte comune...va cunoasteti...aia de la facultate sunt niste fitzosi de capitala si nu ii suporti...tot aia de acasa sunt mai buni...si berea cu ei e mai buna ca whiskey-ul de la Bucuresti din Office...asa ca din nou e mai bine ce stiai tu
In final....partea aia foarte personala...esti un mic Casanova in micul tau oras de provincie...la fel la bunici....iti faci ucenicia...inveti trucuri....te invata fetele care vin la bunici din Bucuresti cum se agata o fata de acolo si iar gandesti...merg la Bucuresti si rup tot....le agat pe toate...ma culc cu toate...fetele din camin sunt bune rau....si ajungi la Bucuresti...si e chiar asa...ai zeci de iubite...relatii scurte...lungi...de o noapte, de o luna...deja nu le mai numeri...apoi te plictisesti...sunt proaste sau toante sau fitzoase sau materialiste...si vii in week end acasa si alea de acasa par mai frumoase...dar ai reputatie proasta acolo....si ce ramane...suni o fosta....reincepi o relatie....ale tale de acasa sunt mai cuminti, mai cu picioarele pe pamant....stiu de unde vin...
Familia ramane singura constanta...ei sunt acolo la bine si la rau dar nu despre ei e vorba....cred ca deja ati inteles care e raspunsul la titlu....nu putem scapa de trecut...ne bantuie....ne urmareste....fugim de el dar fugim in cerc...tot acolo ajungem...depinde doar de raza cercului...asta e singura diferenta intre cei care se lovesc de trecut repede si cei care il evita mai mult timp.....
Eu recunosc...ciclic cam la 2 ani am flashback-uri.....mi-e dor de gashk cu care ascultam rock in aprc ( eu nu eram de acord dar ce nu faci pentru prieteni...asculti si zgomoyu ala nu???), mi-e dor de fetele cu care ma pupam prin scari de bloc, cu care ma plimbam prin parc sau cu care stateam pe banca in fata blocului pana urla mama sa trec in casa.....dar doar o data la 2 ani???
Oare au trecut deja 2 ani...ca asa ma incearca un dor de EA si de EI si de ACOLO!!!!!